Îndemnuri noi

Acad. prof. univ. Mihai Ralea de câte ori mergea spre Huşul său natal, singur sau însoţit de ministrul C. Prisnea sau rectorul Universităţii din Bucureşti, Paul Popescu-Neveanu, făceau o „haltă“ de oxigenare la Staţiunea Odobeşti. Se opreau adesea la Casa de protocol a raionului Focşani de pe vârful Dealului „Şarba“. Cum am auzit că au sosit i-am întâmpinat şi le-am urat un sejur ozonat şi binefăcător. Le-am „tradus“ cele păţite la Bucureşti, la care nu s-au mirat deloc, cunoscând prea bine personajele numite în fruntea cercetării agricole româneşti. Dar, trebuie spus că m-au consolat altfel decât mă aşteptam înlăturându-mi aproape total stresul ce mă domina.

 

Nicolae Iorga şi Spiru Haret la inaugurarea primei şcoli româneşti de viticultură în 1907

Dr. N. Gh. Lupu alături de Mihail Sadoveanu şi alţi politicieni

Bucur Şchiopu

Nicolae Ştefan

„Pe dumneata, de acum scrie clar: «made în Huşi» la vestita şcoală de viticultură care are o vie experimentală, o fermă didactică, mai mare ca suprafaţă decât a staţiunii Odobeşti, o cramă-pivniţă şcolară, construită în 1936 cu o arhitectonică medievală, rară. Are şi o vinotecă mai veche ca cea de la Odobeşti, constituită încă de la înfiinţarea şcolii, de directorul Gh. Gheorghiu şi instituţionalizată de marele ministru Spiru Haret, adus de marele om politic huşean N. Gh. Lupu.

La sărbătorirea semicentenarului Şcolii Viticole din Huşi am vizitat şi m-a impresionat tot complexul şcolar, inclusiv vinoteca sa didactica şi ferma experimentală înfiinţate odată cu şcoala. Nu uita că la sărbătorirea celor 50 de ani am promis Şcolii, împreună cu ministrul IAS, prof. univ. Bucur Şchiopu să dotăm vinoteca cu toate vinurile podgoriilor româneşti, ca să devină prima vinotecă naţională din ţară.

Abia aştept ca această promisiune a noastră să o pui în practică dumneata şi cu colegii de le Şcoala Viticolă din Huşi. Să nu-ţi pară rău că laşi la Odobeşti o mare parte din sufletul şi inima dumitale în ce ai «zidit» în 3-4 ani, care merită «coroana întâietăţii şi nu critica nulităţii».“

În continuare am luat legătura cu ministrul N. Ştefan, fost director al ICHV, căruia i-am transmis cele întâmplate şi m-a consolat spunându-mi: „E păcat să laşi această instituţie fără să îi pui, tot dumneata, coroana virtuţii. Eu te-aş ruga să mai meditezi asupra acestei întâmplări nefericite, care poate fi trecătoare, ca orice nemeritată întâmplare.“

La puţin timp am primit o altă notificare din partea conducerii Centralei Cercetărilor Agricole, ca răspuns la cererea mea de a mă transfera la Huşi, că mi se aprobă transferarea la „dispoziţia regiunii“ şi ei să hotărască mai departe…

Imagine apărută în ziarul „Scânteia“ nr. 454/1961

 

 

 

Spre Huşi

După câtva timp de la venirea în ţară a acad. M. Ralea de la UNESCO am solicitat din nou transferul la Şcoala de Viticultură din Huşi şi la intervenţia sa, acad. prof. univ. D. Davidescu şi Stan Dragomir, miniştri cu învăţământul şi propaganda mi-au aprobat transferul la Huşi după câtva timp.

 

Delegaţia României la Conferinţa generală UNESCO din noiembrie 1958: Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Mihai Ralea şi Atanase Joja

 

Doritor să ajung la Huşi cât mai repede, să văd unitatea atât de evocată de Mihai Ralea şi colegii am pornit la drum. La Huşi am fost primit regeşte de toţi colegii, împreună cu prof. ing. Vs. Moleavin, directorul şcolii şi m-au plimbat, din prima zi, prin toată şcoala şi obiectivele sale mai importante.

 

Prima toamnă la Şcoala de Viticultură din Huşi: Emil Anton, Cecilia Creţu, Vs. Moleavin, Ioana Ioniţă, Emilia Ocheşanu, Avram D. Tudosie, Nicolae Colceag, Ion Manea, Vasile Ungureanu

 

Nu după mult timp, cunoscând şi înfrăţindu-mă cu noii colegi am propus să întocmim un plan de noi cercetări ştiinţifice privind dezvoltarea podgoriei şi a şcolii, pe noi coordonate ştiinţifice.

Gheorghe Gheorghiu

Emil Constantinescu

Constantin Hogaş

T. Volcov

Gheorghe Bălţatu

Constantin Mardare

Dat fiind faptul că şcoala avea o fermă didactică experimentală, ideală, înfiinţată încă din 1908 de către primul director Gh. Gheorghiu şi o cramă-pivniţă şcolară cu o arhitectonică modernă, de 30 de vagoane, construite în 1936 de directorul C. Hogaş şi T. Volcov. Am insistat pe lângă dezvoltarea fermei didactice şi a vinotecii didactice – cum promisese M. Ralea, la sărbătorirea semicentenarului, dotarea şi modernizarea ei şi a laboratorului de viticultură şi vinificaţie, sectoare în care se putea studia şi experimenta orice temă vitivinicolă. În planul nostru tematic de înviorare a activităţii de cercetare vitivinicolă a stat şi modernizarea bazei materiale a şcolii. Aceste obiective s-au înfăptuit încet, dar înţelept pe durata a aproape 30 de ani.

Deşi complexul şcolar viticol deţinea câteva construcţii modeste, dar cochete, de pe vremea lui C. Hogaş, Gh. Bălţatu şi Vs. Moleavin, avea totuşi o primă onoare în privinţa cercetărilor vitivinicole în România şi în organizarea primelor concursuri şi expoziţii de produse vitivinicole cu rezonanţă naţională. Ferma didactică de 8,5 ha servea ca „nucleu naţional de cercetare“, şi ca sursă de venituri pentru nevoile şcolii. Studiind modalitatea de ridicare a Şcolii pe scara valorilor – prin experienţa de 25 de ani a directorului Hogaş şi de alţi 10 - 15 ani sub conducerea lui Gh. Bălţatu, C. Mardare şi Vs. Moleavin, ne-am gândit că organizând asemenea acţiuni la nivelul oraşului şi al judeţului am aduce în atenţia organelor superioare modul de ridicare a producţiei viticole şi a calităţii vinurilor prin reluarea acţiunii de organizare a concursurilor şi expoziţiilor vitivinicole din perioada interbelică. În 1968 am organizat împreună cu directorul Casei de Cultură, Emil Pascal, prima expoziţie de struguri de masă pe plan orăşenesc şi în anul următor această acţiune s-a extins la nivelul judeţului cu ajutorul inimosului prim secretar Gh. Tănase. În 1972, 1974, 1976, 1978 la sugestia Şcolii Viticole s-au organizat la Vaslui concursurile judeţene de vinuri cu invitaţi din toată ţara, inclusiv organele centrale, de la miniştri până la prim ministrul Manea Mănescu.

Ca urmare a rezultatelor obţinute de Şcoală în toate planurile, dar mai ales pe tărâm ştiinţific, didactic şi publicistic, evidenţiate pe plan zonal şi naţional, pe 12 mai 1973 am fost solicitat de conducerea judeţului Vaslui, în prezenţa delegaţilor Ministerului Agriculturii şi al Ministerului Învăţământului să accept funcţia de director la nou înfiinţatul Liceu de Industrie Alimentară din Huşi, provenit din Liceul "Mihail Kogălniceanu", propunere pe care am refuzat-o verbal şi apoi oficial. În luna mai 1977, prin pregătirea de ieşire la pensie a prof. ing. Vsevolod Moleavin, am fost din nou chemat la conducerea judeţului – în prezenţa împuterniciţilor ministerelor agriculturii şi de învăţământ să accept preluarea conducerii Liceului Agricol din Huşi. Şi de data aceasta am refuzat verbal şi oficial – prin parafrazarea lui Eugen Lovinescu, din lucrarea sa "Mutaţia valorilor" este benefică în timp, spaţiu, dar mai ales după talent şi gustul individual.

Eugen Lovinescu – mare scriitor, academician şi profesor de liceu – când au vrut să îl promoveze în posturi mai înalte în şcoală şi în minister, contrar voinţei şi vocaţiei lui de creator, a răspuns: "Numirea unui împătimit profesionist cu adevărat într-o funcţie tehnico-administrativă nu este o «ascensiune», ci o abatere din domeniul eternului în domeniul vremelnicului&helip:, înlocuit mâine de un anonim sosit în raportul altor învingători, fecunde în conducători&helip: Creatorii şi scriitorii nu trebuie să aspire, să militeze să ajungă în fruntea ierarhiei sociale, ci să lupte cu «veşnicia», cu problemele vitale şi perene pentru justificarea existenţei speţei şi breslei. Progresul, ştiinţa şi cultura sunt opera lor şi numai atunci ei reprezintă cu mai multă îndreptăţire floarea intelectualităţii române. Când un cercetător sau scriitor ajunge «oficial» profesia pierde cu siguranţă o ofertă mult mai greu de înlocuit, întrucât printr-o lege cosmică unui director sau demnitar îi urmează altul; unui investigator de talent nu îi mai poate nimeni locul. Stând în individualitate «talentul» este un exemplar unic căruia natura îi «pierde» tiparul pentru a nu se mai putea multiplica în serie şi la acelaşi nivel."

Motivaţia mea în cazul celor două propuneri a fost aceeaşi: dorinţa de a mă consacra în continuare adâncirii problemelor presante ce stau în faţa unui podgorii milenare şi a unei şcoli viticole centenare, de a ridica producţia, cantitativ, dar mai ales calitativ şi publicarea unor rezultate ştiinţifice în acest domeniu care să evidenţieze pe lângă nevoile ştiinţifice şi bogata şi valoroasa istorie a podgoriei şi a şcolii, fapt demonstrat major prin toate publicaţiile mele tehnico-ştiinţifice, monografice şi de istorie şi de literatură viti-vinicolă, gen mai puţin abordat şi cunoscut – acordat unei podgorii – pe plan naţional, care să producă pe lângă noi cunoştinţe şi descoperiri viti-vinicole, istorice şi reale bucurii informative, estetice, beletristice. Acest deziderat a fost îndeplinit în cadrul podgoriei prin şcoala viticolă – ca un centru viti-vinicol şi horti-viticol.

Şi acum mă felicit pentru această atitudine şi refuz elegant, dar calitativ superior care m-a ajutat să mă pot realiza în domeniul cercetării şi scrisului aproape 40 de ani şi să rămân, fără să îmi pierd modestia, ca un director, după C. Hogaş şi Gh. Bălţatu, satisfăcut pe viaţă.

Datorită refuzului meu a fost numit director, în locul domnului V. Moleavin, adjunctul său, prof. biolog Gh. Moraru, iar director adjunct prof. ing. Eugenia Ciumac. Din nefericire pentru şcoală, doamna Ciumac a suferit o operaţie grea, după care câţiva ani a stat într-o periodică convalescenţă. Din proprie iniţiativă şi ca profesor de specialitate, responsabil de catedră şi coordonatorul viti-vinicol, predominant în şcoală şi în fermă, am substituit-o voluntar, mai ales că şcoala trebuia să primească conform Ordinului nr. 93/1975 o fermă de producţie de peste 50 de ha, ce trebuia plantată cu vie şi alte culturi agro-horticole. Din 1977 Ministerul Agriculturii constatând că duc munca directorului adjunct m-a degrevat de jumătate de normă de predare, obligându-mă să mă ocup de noua fermă. unde s-au plantat într-o singură toamnă şi primăvară 22 de ha de vie. Practic, am dus munca directorului adjunct efectiv 12 ani, din 1977 până la Revoluţia din 1989. După pensionarea mea am consiliat conducerea şcolii în domeniul tehnico-profesional.

În această perioadă Şcoala a înregistrat cele mai mari salturi spre progres din toate punctele de vedere. În această evoluţie ascendentă am fost ajutat de prof. univ. I. C. Teodorescu şi prof. T. Bejan, împuterniciţi ai ambelor ministere – Agriculturii şi Învăţământului. După 1970 sprijinul imens şi de neuitat s-a datorat acad. prof. univ. Manea Mănescu, prim ministru al României, invitat la Concursul de Vinuri de la Vaslui, după care, împreună cu acad. V. D. Cotea, T. Martin şi M. I. Neagu, au făcut o vizită la Şcoala viticolă, cărora le-am prezentat unitatea şi perspectiva sa, cerând ajutor la guvern. Rezultatele de excepţie se datoresc şi faptului că am avut ca adjutanţi toţi profesorii de specialitate, ca: Gh. Boboc, V. Onceanu, I. Artene ş.a., care au acţionat ca un singur personaj şi nu ca 10-12 individualităţi. Pe sprijinul tuturor celor menţionaţi mai sus s-a edificat tot viitorul Şcolii viticole prin noi construcţii şi obiective viti-vinicole, de talie naţională cu ascensiune universală. Precizez că prof. ing. Vs. Moleavin a fost un arhitect şi mentor pe care l-am urmat din toate punctele de vedere în ridicarea Şcolii pe scara de sus a şcolilor viticole din România.

Concursul Naţional de Vinuri de la Vaslui - ec. Gh. Tănase, secretar al judeţului Vaslui, acad. prof. univ. Manea Mănescu, prim ministru, prof. univ. Ion Ceauşescu, ministru adjunct şi preşedinte ONVV, prof. univ. dr. Valeriu D. Cotea, preşedintele concursului

 

În 1980 Concursul Judeţean de Vinuri s-a transformat în Concurs Moldovean şi în 1984, 1987 şi 1996 a fost Concurs Naţional de Vinuri. Cu acest prilej, la fiecare concurs se invitau circa 450 - 500 de specialişti şi cadrele universitare de specialitate, iar vinurile erau din toate podgoriile româneşti. Întrecerea de la Vaslui a căpătat în câţiva ani un ecou naţional, fără precedent. La două din aceste concursuri a participat şi acad. prof. Manea Mănescu, prim ministru al României, pe lângă alţi miniştri de resort ca Ion Ceauşescu, Gheorghe Glăman, N. Ştefan ş.a.

În perioada derulării degustărilor de la concurs, Manea Mănescu a fost invitat de prim secretarul Gh. Tănase, acad. V. D. Cotea şi subsemnatul din partea Şcolii, să viziteze o şcoală de mare tradiţie şi faimă, dar cam uitată în ultimul timp de cei de sus, în privinţa investiţiilor.

 

Primirea acad. prof. univ. Manea Mănescu, prim ministru al României, de către prof. dr. ing. Avram D. Tudosie, la a doua vizită întreprinsă la Liceul Agricol Huşi

 

La prima vizită Manea Mănescu fiind încântat de cele văzute la şcoală: o vinotecă didactică experimentală (fondată în 1909 de Spiru Haret, adus de ministrul Muncii, N. Gh. Lupu) – unică în ţară, muzeul viticol – cel mai vechi şi unicat în ţară ca dotare, precum şi ferma didactică experimentală şi laboratoarele vechi dar manual dotate şi bine întreţinute prin munca profesorilor şi elevilor. A hotărât ca şcoala să beneficieze imediat de un complex de clădiri: centrală termică pentru toată baza de practică, o cantină modernă de 600 de locuri, un cămin şi extinderea prin dublare şi modernizare a vechii crame şi construirea unei complex vinicol şcolar, cu o vinotecă nouă, modernă şi o sală laborator pentru protocol şi degustări cu elevi şi oaspeţii, ateliere, remize de tractoare etc. La a doua vizită ni s-a aprobat construirea unui local de 40 săli de clasă, un cămin pentru profesori, o sală şi un teren de sport. Practic, cam tot ce avea nevoie o şcoală ca să devină emblema şcolilor agricole.

 

Acad. prof. univ. dr. Manea Mănescu, prim ministru al României - în mijloc, vizitând şcoala şi Laboratorul de viticultură şi oenologie pe 10.III.1974 - stânga Vs. Moleavin şi dreapta - la pupitru - prezentând laboratorul, Avram D. Tudosie

 

Prin ajutorul dat de prim ministrul dotarea şi activitatea laboratoarelor şi a sectoarelor de producţie şi cercetare a sporit considerabil. În 1977 ni s-a oferit posibilitatea ca şcoala să înfiinţeze şi o fermă şcolară de producţie de 30 ha vie, care să ne aducă venituri pentru dezvoltarea bazei materiale şi dotarea laboratoarelor şi cabinetelor cu aparatura necesară procesului didactic şi pentru cercetarea ştiinţifică.

 

Ferma şcolară „Recea“

 

Trebuie subliniat că în perioada anilor '70-90 şcoala a înregistrat cel mai mare progres – în toate domeniile: ştiinţific, didactic şi de producţie. Cu ocazia declarării Vasluiului capitala concursurilor de vinuri din România, şcoala a devenit un prim nucleu esenţial de vizită şi atracţie a circa 1000 de mari personalităţi şi înalţi demnitari, scriitori, ziarişti etc.

În această tendinţă progresivă a şcolii am fost vizitaţi de toţi participanţii la cele 6 concursuri naţionale de vinuri şi foarte mulţi demnitari, parlamentari şi personalităţi din străinătate. Şcoala, în urma veniturilor obţinute din ferma de producţie şi-a dublat şi modernizat crama pivniţă veche împreună cu vinoteca sa, şi-a construit un nou complex vinicol cu o vinotecă de circa 10 vagoane şi o sală de degustări pe care au luat-o ca model multe unităţi vitivinicole din România.

Acad. Valeriu D. Cotea

Facem precizarea că printre rezultate ale cercetărilor sunt: elaborarea şi perfecţionarea tehnologiei de obţinere a vinului licoros, din Busuioacă de Bohotin Huşi, roz - colorat şi muscat - aromat, în colaborare cu acad. V. D. Cotea, spumant din Zghihară de Huşi şi Busuioacă de Bohotin Huşi, cu o instalaţie specială inovată în şcoală. Toate cele trei au fost premiate la Expoziţia Naţională a Ministerului Învăţământului şi declarate ca „inovaţii“ ale şcolii.

Vinul Şcolii – Busuioacă de Bohotin Huşi, milesimul 1975 – a fost validat la ultimele două concursuri mondiale de la Atena şi Paris ca „vin licoros, a Huşilor vocaţie, strălucită de făclierii Viticolei cu inspiraţie şi dată podgoriei şi României ca o «valută forte» în circulaţie“. În urma acestor rezultate de excepţie de talie naţională şi mondială obţinute în şcoală, vinoteca, muzeul şi fermele şcolare au fost vizitate şi produsele lor degustate şi elogiate în cele cinci volume ale Cărţii de onoare sau în scrierile marilor personalităţi şi demnitari care au vizitat şcoala cu ocazia celor 9 concursuri de vinuri de la Vaslui dintre 1972 şi 1996.

Trebuie adăugată şi cercetarea privind elaborarea reţetei şi producerea primelor vinuri extraaromatizate de tip vermut alb şi roşu, cu extracte din 50 de plante aromate şi medicinale. S-a stabilit în 1973 - 1975 şi producerea primelor vinuri semioxidative peliculare, de tip Malaga, Madera, Marsala, Porto şi Cahors. Toate aceste vinuri produse pentru prima dată, au fost preţuite de specialiştii prezenţi la concursurile de vinuri din 1972 şi 1996 de la Bucureşti, precum şi la concursurile judeţene, moldovene şi naţionale de la Vaslui.

 

Vinurile Şcolii medaliate la Concursul Naţional de Vinuri din Bucureşti (1-7 aprilie 1972)